Pe scurt
MEP Tsvetelina Penkova a publicat proiectul de raport al Parlamentului European privind revizuirea Regulamentului TEN-E (Grids Package). Textul introduce amendamente relevante pentru modul în care proiectele de infrastructură energetică sunt selectate, evaluate și finanțate.
Raportul pune mai multă presiune pe justificarea proiectelor TEN-E. Acestea trebuie să arate ce blocaje rezolvă, cum reduc congestia, cum folosesc mai bine rețeaua și cum limitează costurile pentru consumatori, inclusiv prin flexibilitate, stocare și demand response.
Context procedural
Proiectul de raport a fost publicat în cadrul procedurii legislative ordinare privind propunerea de Regulament pentru revizuirea cadrului TEN-E. Dosarul vizează infrastructura energetică trans-europeană, inclusiv proiectele de interes comun și proiectele de interes mutual, cu impact asupra planificării rețelelor, interconectărilor, hidrogenului, stocării, securității infrastructurii și utilizării veniturilor din congestie.
Raportul urmează să fie negociat în Comisia ITRE, iar forma finală a poziției Parlamentului poate fi modificată prin amendamente suplimentare înainte de adoptare.
Ce se schimbă
Principalele modificări relevante pentru operatorii de transport, operatorii de distribuție și piață sunt:
- introducerea unei legături mai clare între selecția proiectelor PCI/PMI și nevoile reale de infrastructură, prin obligația ca grupurile regionale să indice cum răspunde fiecare proiect unei nevoi demonstrate sau de ce ar trebui inclus în lipsa unei astfel de nevoi (Amendamentul 16, Art. 4 alin. 5a);
- includerea mai explicită a congestiei structurale, a divergențelor persistente de preț între zonele de ofertare, a utilizării sistemului și a disponibilității capacității în evaluarea proiectelor (Amendamentul 8, considerentul 60; Amendamentul 14, Art. 4 alin. 3 lit. a pct. i; Amendamentele 51-52, Anexa VII);
- recunoașterea rolului investițiilor interne de transport atunci când acestea cresc capacitatea transfrontalieră sau reduc congestii interne care afectează fluxurile transfrontaliere (Amendamentul 43, Anexa IV pct. 1 lit. a);
- integrarea mai vizibilă a soluțiilor de flexibilitate, stocare și demand response în identificarea nevoilor de rețea și în evaluarea alternativelor la extinderea fizică a infrastructurii (Amendamentul 8, considerentul 60; Amendamentul 21, Art. 11 alin. 2 lit. b; Amendamentul 53, Anexa VII pct. 8a);
- creșterea de la 25% la 35% a cotei din veniturile din congestie alocate de OTS investițiilor în proiecte de pe lista Uniunii relevante pentru reducerea congestiei interconexiunilor, cu excluderea veniturilor provenite din frontiere interne de ofertare din interiorul unui stat membru (Amendamentul 40, Art. 19 alin. 1); (Amendamentul 40, Art. 19 alin. 1);
- posibilitatea ca veniturile din congestie provenite din frontiere interne de ofertare dintr-un stat membru să fie alocate investițiilor care îmbunătățesc adecvanța resurselor sau capacitatea de racordare în statul membru unde venitul a fost generat (Amendamentul 41, Art. 19 alin. 1a);
- includerea unor criterii suplimentare privind costurile pentru consumatorii finali, prin referiri la impactul asupra tarifelor de rețea, al prețurilor finale la electricitate și la evitarea transferării integrale către consumatori a unor costuri generate de deficiențe de implementare (Amendamentul 9, Art. 1 alin. 1; Amendamentele 11-12, Art. 4 alin. 1; Amendamentele 17-19, Art. 5).
Impact
Impactul este în principal unul de disciplinare a planificării și prioritizării investițiilor în infrastructură.
Pentru OTS, raportul ar putea crește presiunea de a justifica proiectele prin nevoi măsurabile: congestie, capacitate transfrontalieră, utilizare efectivă a infrastructurii, reducerea diferențelor de preț între zonele de ofertare și integrarea regenerabilelor. Nu mai este suficientă logica generală a extinderii rețelei. Proiectele ar trebui să arate ce blocaj rezolvă și ce beneficiu de sistem livrează.
Pentru OSD, relevanța este mai indirectă, dar importantă. Amendamentele privind flexibilitatea, stocarea, demand response și soluțiile non-wire confirmă direcția în care planificarea rețelelor începe să se mute: nu doar întăriri fizice, ci utilizarea mai eficientă a infrastructurii existente și integrarea unor soluții operaționale care pot reduce congestia sau amâna investiții costisitoare.
Pentru piață, raportul aduce TEN-E mai aproape de discuțiile privind designul pieței. Congestia, divergențele de preț între zonele de ofertare și capacitatea disponibilă devin elemente mai vizibile în evaluarea infrastructurii. Asta contează pentru că interconectările nu produc efecte complete dacă rețelele interne nu permit folosirea eficientă a capacității transfrontaliere.
Pentru investitori, mesajul este mixt. Pe de o parte, proiectele care pot demonstra impact asupra congestiei, flexibilității, integrării regenerabilelor sau securității aprovizionării pot câștiga relevanță. Pe de altă parte, criteriile mai stricte privind cost-eficiența și impactul asupra consumatorilor pot face mai dificilă includerea proiectelor care nu au o justificare solidă de sistem.
Unghi pentru România
Pentru România, partea relevantă este legătura dintre congestia internă, zona unică de ofertare și capacitatea transfrontalieră.
România funcționează ca o singură zonă de ofertare. Asta înseamnă că diferențele interne de congestie nu apar în mod direct ca diferențe de preț între zone interne, cum se întâmplă în statele cu zone de ofertare multiple. Prin urmare, presiunea de piață asupra congestiilor interne este mai puțin vizibilă.
În acest context, amendamentele sunt relevante pentru România pentru că ating o problemă care poate rămâne mai puțin vizibilă într-o zonă unică de ofertare. Capacitatea transfrontalieră poate exista pe hârtie, dar folosirea ei efectivă poate fi limitată de blocaje din rețeaua internă.
Pentru România, problema este dacă rețeaua internă poate prelua și distribui eficient fluxurile de energie. Fără întăriri de rețea, digitalizare, stocare și flexibilitate, interconectările și noile capacități regenerabile riscă să fie folosite sub potențial.
De aici vine legătura și cu discuțiile despre ATR-uri, capacitate rezervată și proiecte speculative. Curățarea pipeline-ului ajută, dar nu rezolvă problema de fond dacă infrastructura nu avansează în paralel. Blocajul nu dispare, ci se mută din etapa de acces la rețea în operarea efectivă a sistemului.
De ce contează acum?
Contează acum pentru că Parlamentul începe să își contureze poziția pe un proiect care poate influența modul în care infrastructura energetică europeană este planificată și finanțată în următorii ani.
Pentru România, momentul este relevant deoarece discuția europeană se suprapune cu presiunea internă privind racordarea, capacitatea rezervată, congestiile din rețea și integrarea noilor proiecte regenerabile. Regulile naționale filtrează proiectele. Cadrul TEN-E stabilește cum sunt identificate și susținute infrastructurile cu relevanță transfrontalieră.
Next Steps
Proiectul de raport urmează să fie discutat și posibil modificat în Parlamentul European. Punctele de urmărit sunt dacă amendamentele privind congestia structurală, prețurile între zonele de ofertare, utilizarea veniturilor din congestie, stocarea și flexibilitatea vor rămâne în poziția finală.
Pentru monitorizare, merită urmărite în special amendamentele privind:
- creșterea de la 25% la 35% a veniturilor din congestie alocate investițiilor relevante pentru reducerea congestiei interconexiunilor;
- includerea investițiilor interne care cresc capacitatea transfrontalieră sau reduc congestiile care afectează fluxurile transfrontaliere;
- obligația de a demonstra că proiectele răspund unor nevoi de infrastructură;
- integrarea stocării, demand response și flexibilității în analiza nevoilor de rețea.
