Autor: Nora Maftei, Specialist Social Media @Issue Monitoring
În ultimii câțiva ani, Comisia Europeană a adoptat noi strategii și regulamente într-un efort de a aborda schimbările climatice și alte provocări legate de sustenabilitate. Legislația nouă și modificările legislative impun o transparență mai mare din partea societăților și instituțiilor financiare în ceea ce privește impactul lor în materie de sustenabilitate și modul în care acestea gestionează riscurile conexe. Aceste reglementări includ:
- DIRECTIVA (UE) 2022/2464 A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI din 14 decembrie 2022, o modificare a Regulamentului (UE) nr. 537/2014, a Directivei 2004/109/CE, a Directivei 2006/43/CE și a Directivei 2013/34/UE în ceea ce privește raportarea privind durabilitatea de către întreprinderi
- SFRD aplicabil participanților la piața financiară și consultanților financiari; și
- Regulamentul privind taxonomia, care prevede un sistem comun de clasificare pentru identificarea activităților economice sustenabile din punct de vedere al mediului.
Aceste trei măsuri de reglementare stau la temelia cerințelor de raportare în materie de sustenabilitate.
Ce este CSRD?
CSRD modifică legislația existentă privind declarația nefinanciară (așa-numita NFRD, Directiva 2014/95/UE), percepută ca fiind insuficientă și nesigură. CSRD introduce cerințe de raportare mai detaliate și mai specifice cu privire la impactul întreprinderilor asupra mediului, societății și economiei.
Ce este SFRD?
La 6 aprilie 2021, Comisia Europeană a adoptat noi standarde tehnice ce urmează să fie utilizate de către participanții la piețele financiare în raportarea de informații legate de sustenabilitate, în temeiul Regulamentului privind informațiile privind durabilitatea în sectorul serviciilor financiare (Sustainable Finance Disclosure Regulation).
Raportul privind emisiile de gaze cu efect de seră ale participanților la piețele financiare va trebui acum să includă și informații detaliate privind amprenta de carbon a companiilor din portofoliul lor de investiții.
Acest regulament se adresează tuturor participanților la piețele financiare din UE, raportarea fiind obligatorie pentru participanții cu mai mult de 500 de angajați. Pentru cei cu mai puțin de 500 de angajați care nu vor să raporteze aceste informații, este necesar să explice de ce nu doresc să o facă.
Ce este taxonomia UE?
Taxonomia UE este un sistem de clasificare menit să clarifice ce investiții sunt sustenabile din punct de vedere al mediului înconjurător, pentru a ajuta investitorii să facă alegeri mai ecologice. Taxonomia UE enunță șase obiective de mediu, legate de aspecte precum energia regenerabilă, biodiversitate sau economia circulară. O companie trebuie să contribuie măcar la unul dintre aceste obiective pentru a fi clasificată drept sustenabilă, fără a încălca însă niciunul dintre celelalte obiective. Această clasificare vine în completarea SFDR și ca un ajutor pentru investitori – întrucât acum amprenta de carbon a investițiilor afectează în mod direct amprenta proprie, este în interesul investitorilor să aibă în portofoliu proiecte și companii cât mai verzi.
Raportarea acțiunilor de mediu în contextul CSRD
Conform CSRD, companiile sunt obligate să furnizeze informații despre impactul lor asupra mediului, precum și despre măsurile pe care le-au adoptat pentru a reduce acest impact. Acest lucru poate include aspecte precum consumul de resurse naturale, emisiile de gaze cu efect de seră, gestionarea deșeurilor și altele.
Raportarea activității de mediu nu se limitează doar la indicatori cantitativi, ci implică și o analiză a riscurilor și oportunităților legate de mediu. Companiile trebuie să ofere o perspectivă cuprinzătoare asupra modului în care practicile lor de afaceri influențează ecosistemele locale și globale, precum și măsurile pe care le iau pentru a minimiza impactul negativ. Astfel, companiile cărora li se aplică noile cerințe de raportare vor trebui să include în raportul lor informații despre:
(i) atenuarea schimbărilor climatice, inclusiv în ceea ce privește emisiile de gaze cu efect de seră din domeniul de
aplicare 1, domeniul de aplicare 2 și, după caz, domeniul de aplicare 3;
(ii) adaptarea la schimbările climatice;
(iii) resursele de apă și cele marine;
(iv) utilizarea resurselor și economia circulară;
(v) poluarea;
(vi) biodiversitatea și ecosistemele;
Poți consulta domeniul de aplicare al directivei aici.
Ce pot face companiile pentru a se alinia la noile directive?
Un prim pas este calcularea amprentei de carbon
De regulă, amprenta de carbon este împărțită în trei categorii, în concordanță cu metodologia dezvoltată de Protocolul GES, un standard internațional de calculare a emisiilor de gaze cu efect de seră.
- Scope 1 include emisiile directe, precum cele ce ies pe țevile de eșapament ale mașinilor sau cele ce ies pe hornurile fabricilor.
- Scope 2 include emisiile indirecte, asociate cel mai adesea cu producerea de electricitate. Electricitatea intră în această categorie pentru că faptul de a consuma energie nu produce emisii (vs. faptul de a consuma carburant), însă faptul de a produce energie generează emisii de gaze cu efect de seră.
- Scope 3 include emisii provenind din procese și activități ce țin de întregul lanț valoric, de la consumul de apă sau cantitatea de deșeuri generată, până la hârtia igienică, pixurile sau scaunele achiziționate pentru birourile companiei.
Pentru participanții la piețele financiare, este necesară și calcularea emisiilor aferente portofoliului de investiții (i.e., emisiile fiecărei companii în care participantul investește, de aceea este recomandată investirea în companii verzi sau care adoptă politici de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră). Deși nu este explicitată în directive, pentru companiile de asigurări, calcularea emisiilor aferente portofoliului de asigurări este recomandată de PCAF (Partnership for Carbon Accounting Financials), un parteneriat global al instituțiilor financiare care colaborează pentru a dezvolta și implementa o metodologie pentru calcularea și publicarea amprentei de carbon asociate portofoliului de investiții și de asigurări.
Reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră
Câteva măsuri care ar reduce emisiile de gaze cu effect de seră:
- tranziția către surse de energie regenerabilă și/sau prin utilizarea unei cantități mai mici de energie la nivel de companie;
- renunțarea pe cât posibil la călătoriile de afaceri, în special la cele făcute cu avionul, înlocuindu-le cu întâlniri virtuale;
- asigurarea posibilității angajaților companiei de a folosi transportul în comun, de acasă spre locul de muncă și invers;
- reducerea consumului de plastic la birou și colectarea selectivă;
- comercializarea de produse sustenabile;
- înlocuirea flotei auto cu una electrică;
- alegerea unor furnizori locali.
Compensarea emisiilor
După ce o companie și-a redus amprenta pe cât este posibil, restul de emisii le poate compensa prin proiecte verzi, precum cele de reîmpădurire, copacii având capacitatea de a stoca carbon. De avut în vedere două aspecte:
- Este important ca aceste compensări să se întâmple după ce a fost redusă amprenta, și nu doar ca o modalitate de a evita reducerea ei;
- Este crucial ca proiectele verzi să fie într-adevăr verzi, anume să contribuie la capacitatea de stocare de carbon a planetei. Astfel, se înțelege că faptul de a nu tăia copaci nu este același lucru cu a planta copaci noi.
Beneficiile raportării acțiunilor de mediu
Raportarea acțiunilor de mediu și sustenabilitate oferă numeroase beneficii atât pentru companii și organizații, cât și pentru societate în ansamblu. Iată câteva dintre cele mai semnificative avantaje ale raportării în acest domeniu:
Transparența și Responsabilitatea: Raportarea oferă un mecanism prin care companiile pot fi transparente cu privire la practicile lor de mediu și sustenabilitate. Acest nivel crescut de transparență sporește încrederea părților interesate, inclusiv a investitorilor, clienților și comunităților locale.
Atragerea Investițiilor: Investitorii instituționali și fondurile de investiții sunt din ce în ce mai interesați de companiile care au o abordare responsabilă față de mediu și sustenabilitate. Raportarea corespunzătoare poate atrage investiții suplimentare și poate spori accesul la capital.
Gestionarea Riscurilor: Raportarea ajută companiile să identifice și să gestioneze riscurile legate de mediu și sustenabilitate. Aceasta include riscurile asociate schimbărilor climatice, presiunilor legislative și de reglementare și fluctuațiilor prețurilor la resursele naturale.
Oportunități de Inovare: Procesul de raportare poate stimula inovația și dezvoltarea de produse și servicii mai sustenabile. Companiile pot descoperi oportunități de economisire a costurilor și de creștere a eficienței prin adoptarea practicilor mai ecologice.
Reputație și Branding: O bună raportare și angajamentul față de mediu și sustenabilitate pot îmbunătăți imaginea și reputația unei companii. Consumatorii sunt din ce în ce mai interesați de achiziționarea produselor și serviciilor de la organizații cu impact social și de mediu pozitiv.
Concluzie
CSRD nu este doar un instrument de conformitate cu reglementările europene, ci și un catalizator pentru schimbarea pozitivă. Această directivă încurajează companiile să dezvolte strategii de mediu și sustenabilitate mai solide, să gestioneze mai eficient riscurile și să identifice oportunități pentru inovație și creștere.
Prin urmare, raportarea conform CSRD nu este doar un exercițiu de conformitate legală, ci un angajament strategic față de un viitor mai durabil. Cu o raportare adecvată, companiile pot contribui la atingerea obiectivelor globale de sustenabilitate și la construirea unei economii europene și mondiale care să fie mai reziliente, mai incluzive și mai respectuoase față de mediu.
Sursa:
CSRD, SFDR, Taxonomia UE – ce înseamnă? – InfoCons
Publications Office (europa.eu)
