Autor: Emilian Aignătoaei, Analist Politici Publice @Issue Monitoring
Procesul legislativ poate fi de multe ori un adevărat labirint care ne dă bătăi de cap, iar intrarea în vigoare și aplicarea unor acte normative ne poate lua prin surprindere. Vom încerca să explicăm cât mai pe scurt care sunt principalele tipuri de acte normative emise de autoritățile din România pe care le monitorizăm și noi în activitatea noastră, ce reglementează acestea, dar și care este traseul lor legislativ.
Tipuri de acte normative
În primul rând am putea clasifica tipurile de acte normative în legislație primară, legislație secundară și legislație terțiară. Din prima categorie de acte fac parte legile și ordonanțele de urgență ale Guvernului, în legislația secundară intră ordonanțele simple și hotărârile Guvernului, iar din a treia categorie putem enumera ordinele, regulamentele, normele, ghiduri, instrucțiuni, circulare și alte tipuri de acte emise de ministere sau de autorități precum BNR, ASF, ANRE, ANPC, ANAF, CNAS și alte instituții din subordinea Guvernului.
Legile pornesc ca proiecte de lege emise de Guvern sau propuneri legislative inițiate de parlamentari sau de un număr de cel puțin 100.000 de cetățeni cu drept de vot. Conform Constituției României, legile sunt constituționale, organice și ordinare. Prima categorie de legi vizează revizuirea Constituției, legile organice reglementează aspecte ce țin de alegeri, sistemul electoral, partide politice, statutul parlamentarilor, starea de asediu sau de urgență, sistemul juridic, administrativ, de învățământ etc. Legile ordinare reglementează celelalte domenii care nu sunt acoperite de legile organice sau constituționale, de exemplu fiscalitatea, munca, sănătatea, protecția consumatorilor etc.
Traseul actelor normative
Proiectele de lege
Proiectele de lege emise de Guvern sunt supuse, teoretic, consultării publice, apoi trec prin ședința Guvernului pentru adoptare, apoi vor fi trimise pentru dezbatere la cele două camere ale Parlamentului. Propunerile legislative inițiate de parlamentari sau cetățeni intră direct în dezbaterea Parlamentului. De menționat ar fi că majoritatea legilor organice se supun spre dezbatere și adoptare Camerei Deputaților ca primă cameră sesizată, situațiile de acest fel fiind mai rare, iar pentru celelalte tipuri de legi prima cameră sesizată este Senatul.
Prima cameră sesizată trebuie să adopte proiectul legislativ în termen de 45 de zile, care poate fi extins până la 60 de zile, apoi proiectul va fi trimis la camera decizională. După ce un proiect este înregistrat la una dintre camerele parlamentare, acesta intra în dezbatere la comisiile specializate care vor emite avize și rapoarte, apoi vor merge în ședințele de plen unde vor fi votate. Dacă acestea au fost adoptate și de camera decizională, înainte de a fi trimis la Președinte pentru promulgare se oferă oportunitatea sesizării asupra constituționalității legii.
Când proiectul ajunge la Președintele României acesta are, la rândul său, dreptul de a cere reexaminarea legii pe considerente ce țin de constituționalitate sau de tehnică legislativă, în caz contrar Președintele va promulga Legea în termen de maxim 20 de zile. După promulgare, Legile sunt publicate în Monitorul Oficial și intră în vigoare în termen de trei zile sau la o dată ulterioară prevăzută în textul lor. De asemenea, în textul legii pot fi prevăzute termene de aplicare doar pentru anumite prevederi.
Ordonanțele Guvernului
Ordonanțele Guvernului urmează, în principal, aproximativ același traseu legislativ ca al proiectelor de lege inițiate de Guvern, singura diferență fiind că înainte de a merge la Parlament, ordonanța se publică în Monitorul Oficial și creează efecte juridice. În acest caz, ordonanțele de urgență intră în vigoare la data publicării lor în Monitorul Oficial sau o dată ulterioară prevăzută în textul lor, iar ordonanțele simple la trei zile de la data publicării sau la o dată ulterioară prevăzută în text. După ce urmează parcursul legislativ din Parlament și promulgare, ordonanțele sunt aprobate printr-o lege care se publică în Monitorul Oficial și care poate conține amendamente asupra ordonanței dacă acestea au fost adoptate de Parlament.
Conform Constituției, ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare adoptată de Parlament, în limitele și în condițiile prevăzute de aceasta și nu pot face obiectul legilor organice sau constituționale, ci doar obiectul legilor ordinare. În practica parlamentară, asemenea legi sunt adoptate de către forul legislativ înainte de vacanța din lunile iulie-august și ianuarie, Parlamentul împuternicind astfel Guvernul să emită ordonanțe pe perioada vacanței parlamentare, dar numai în domenii limitate prevăzute în legea de abilitare. Acesta este un mecanism de control al Parlamentului care se asigură că Guvernul nu va adopta pe perioada vacanței ordonanțe care vor crea efecte nedorite până la următoarea sesiune parlamentară. Deși, în teorie ordonanțele de urgență sunt acte normative emise de Guvern în situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, în practică acest tip de act normativ este destul de des emis de Guvern, o mare parte dintre proiectele de lege din Parlament aprobând ordonanțe de urgență.
Spre deosebire de proiectele de lege și ordonanțele simple care pot fi adoptate de prima cameră sesizată din Parlament în termen de 45 sau 60 de zile, ordonanțele de urgență se adoptă în termen de maxim 30 de zile, apoi cealaltă camera va decide, de asemenea, în procedură de urgență.
Hotărârile de Guvern
Hotărârile de Guvern se emit pentru organizarea executării legilor, potrivit Constituției. Cu alte cuvinte, acest tip de act normativ reglementează modul în care legile vor fi puse în aplicare sau implementate. De obicei conțin metodologia de aplicare a legilor, pentru a lămuri atât pe cei care trebuie să aplice prevederile legilor, cât și pe cei care trebuie să se conformeze acestora. Astfel, o metodologie aprobată printr-o hotărâre de Guvern are menirea să explice detaliat autorităților abilitate cum trebuie să aplice sau să verifice respectarea prevederilor, cât și celor care trebuie să implementeze sau să respecte reglementările dintr-o lege, în speță persoane fizice, juridice sau organizații. De asemenea, hotărârile de Guvern pot aproba anumiți indicatori tehnico-economici ai unor obiective de investiții prevăzuți în legi, pot aproba strategii pe diverse sectoare de activitate, pot aproba înființarea anumitor instituții de stat, pot stabili salariul minim garantat, paleta de reglementări fiind una destul de largă, dar mereu vine să explice, să detalieze anumite aspecte din legi intrate deja în vigoare. Ca și in cazul ordonanțelor, hotărârile de Guvern sunt în primă instanță publicate în consultare publică, apoi adoptate de Guvern și publicate în Monitorul Oficial, iar procesul legislativ se încheie aici.
În fine, legislația terțiară este reprezentată în primul rând de ordine, care pot fi emise, atât de miniștri, cât și de președinți cu funcție de secretar de stat ai anumitor autorități din subordinea Guvernului. La fel ca și hotărârile, aprobă anumite metodologii, proceduri, ghiduri, scheme de ajutor, planuri sau alte activități, de obicei aceste ordine fiind prevăzute la final de text în unele legi. Celelalte acte din legislația terțiară cuprind diverse reglementări sau cerințe specifice care vizează entitățile supravegheate de instituțiile menționate la începutul articolului. Actele normative din legislația terțiară se publică pentru consultare publică și sunt publicate în Monitorul Oficial, dar sunt adoptate intern, fără a trece prin ședința de Guvern.
Concluzie
După cum precizam și la începutul articolului, hățișul legislativ ne poate împovăra, modificările asupra legislației și informațiile vin din toate direcțiile într-un volum destul de mare, dar la Issue Monitoring noi ținem pasul cu schimbările și suntem mereu la curent cu aceste informații, le filtrăm, le facem o analiză preliminară și le transmitem în cel mai scurt timp, într-o formă cât mai simplă, celor care sunt impactați. Astfel, orice business poate fi la curent cu schimbările legislative din domeniul său de activitate, încă de la faza de intenție până la faza de aplicare, fără a fi luat prin surprindere și a fi afectat.
