Sectorul de sănătate din România este definit de o rețea complexă de strategii naționale, programe de sănătate publică și scheme de rambursare, care își propun să abordeze o gamă largă de probleme de sănătate. Deși cadrul existent acoperă multiple arii terapeutice și se concentrează atât pe îngrijirea preventivă, cât și pe cea curativă, sistemul se confruntă cu numeroase provocări, inclusiv subfinanțare, inerție legislativă și amenințări majore la adresa sănătății publice. Acest articol va explora starea actuală a sectorului de sănătate din România, analizând punctele sale forte, limitările și traiectoria viitoare, pe baza celor mai recente politici naționale și planuri strategice.
Strategia Națională de Sănătate și Inițiativele Politice Cheie
Sistemul de sănătate din România este reglementat în principal de Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății. Deși această lege este în vigoare de aproape două decenii, a suferit numeroase modificări pentru a se adapta la noile provocări. Cu toate acestea, vechimea legii și evoluția rapidă a practicilor medicale și a nevoilor de sănătate publică au determinat autoritățile să solicite un nou cadru legislativ. În acest context, Ministerul Sănătății pregătește introducerea unei noi Legi a Sănătății pentru a redefini direcția strategică a sectorului.
Strategia Națională de Sănătate 2023-2030 reprezintă coloana vertebrală a politicilor de sănătate din România. Această strategie stabilește priorități precum îmbunătățirea accesului la servicii de sănătate, reducerea ratelor de mortalitate cauzate de boli transmisibile și netransmisibile și creșterea eficienței furnizării serviciilor medicale. De asemenea, își propune să construiască un sistem de sănătate rezilient, capabil să facă față crizelor, cum ar fi pandemia de COVID-19, care a evidențiat vulnerabilitățile infrastructurii actuale.
Planuri Naționale Specializate: O Abordare Holistică
Pentru a completa strategia generală, România a dezvoltat planuri specializate care vizează problemele majore de sănătate. De exemplu, Planul Național de Prevenire și Combatere a Cancerului, care a intrat în vigoare în 2023, este o politică complexă menită să abordeze una dintre cele mai presante provocări de sănătate din țară. Acesta se concentrează pe medicina personalizată, detectarea precoce și abordări inovatoare de tratament, punând accent pe o abordare centrată pe pacient.
În mod similar, Strategia Națională de Vaccinare 2023-2030 abordează lacunele din acoperirea imunizării, având ca obiectiv menținerea statutului României de țară liberă de poliomielită și eliminarea altor boli prevenibile. Alte strategii țintite includ planuri pentru controlul tuberculozei, prevenirea HIV/SIDA și limitarea infecțiilor asociate asistenței medicale. Fiecare dintre aceste strategii adoptă o abordare multidisciplinară, reunind factori de decizie din sănătatea publică, societatea civilă și sectorul privat pentru a implementa intervenții sustenabile.
Rolul Programelor Naționale de Sănătate
Programele de sănătate din România sunt împărțite în două categorii principale: Programele Naționale de Sănătate Publică, gestionate de Ministerul Sănătății, și Programele Naționale de Sănătate Curativă, supravegheate de Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS). Programele de sănătate publică se concentrează pe măsuri preventive, cum ar fi vaccinarea și screeningul, în timp ce programele curative se ocupă de tratamentul unor afecțiuni precum bolile cardiovasculare, cancerul și bolile rare.
De exemplu, Programul Național de Oncologie oferă servicii complete de tratament și reabilitare pentru pacienții cu cancer, asigurându-se că aceștia beneficiază de îngrijirile necesare fără bariere financiare. Între timp, Programul Național de Sănătate Mintală își propune să abordeze incidența în creștere a tulburărilor de sănătate mintală, oferind sprijin pentru diagnosticare, tratament și integrare socială.
Medicamente: Autorizare, Prețuri și Rambursare
Unul dintre cele mai critice aspecte ale sistemului de sănătate din România este reglementarea medicamentelor. Pentru a intra pe piața românească, toate produsele medicamentoase trebuie să obțină o autorizație de punere pe piață fie prin intermediul Agenției Naționale a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România (ANMDMR), fie prin procedura europeană centralizată. Cu toate acestea, există și alte căi, precum importul paralel sau autorizațiile pentru nevoi speciale, pentru a asigura disponibilitatea medicamentelor necesare, în special în perioadele de lipsuri.
Stabilirea prețurilor medicamentelor în România este guvernată de reglementări stricte. Se folosește un sistem de prețuri de referință, comparând prețurile medicamentelor cu cele din alte țări ale UE pentru a stabili cel mai mic preț. Această abordare a generat provocări în asigurarea profitabilității companiilor farmaceutice, contribuind astfel la apariția periodică a unor deficite de medicamente. Un mecanism de taxă clawback complică și mai mult situația, obligând companiile farmaceutice să returneze un procent din veniturile obținute din medicamentele rambursate către bugetul de stat.
Includerea unui medicament pe lista de rambursare a României este un proces complex, care implică evaluarea tehnologiilor de sănătate (HTA) și negocieri cu Ministerul Sănătății. Unele medicamente sunt incluse condiționat, pe baza unor contracte de tip cost-volum sau cost-volum-rezultat, în care producătorii oferă medicamentul la un cost redus sau pentru un grup definit de pacienți. Deși acest sistem asigură sustenabilitatea financiară, el poate întârzia accesul pacienților la terapii inovatoare.
Finanțarea Sectorului de Sănătate: Un Echilibru Delicat
Sistemul de sănătate din România este finanțat în principal prin Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate, completat de bugete de stat și bugete locale. În ultimii ani, fondurile europene au jucat, de asemenea, un rol semnificativ. Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) a alocat 2,45 miliarde EUR pentru sectorul sănătății, destinate îmbunătățirii infrastructurii, digitalizării și modernizării unităților medicale. În plus, Programul Operațional Sănătate oferă 5,88 miliarde EUR pentru consolidarea serviciilor de sănătate și dezvoltarea de noi structuri spitalicești.
În ciuda acestor surse de finanțare, sistemul de sănătate rămâne subfinanțat. În 2024, Ministerul Sănătății a primit un buget de 18,89 miliarde RON, în timp ce Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate a fost alocat cu 62,4 miliarde RON. Acest buget acoperă nu doar serviciile medicale de zi cu zi, ci și contractele cost-volum-rezultat, menite să crească accesul pacienților la terapii costisitoare. Cu toate acestea, mulți furnizori de servicii medicale se confruntă în continuare cu deficite financiare, ceea ce duce la discrepanțe în disponibilitatea și calitatea serviciilor în întreaga țară.
Provocări și Oportunități
Deși România a înregistrat progrese semnificative în modernizarea politicilor sale de sănătate, mai multe provocări persistă. Una dintre cele mai stringente probleme este lipsa de personal medical, în special în zonele rurale. Distribuția medicilor și a asistenților medicali este inegală, majoritatea specialiștilor fiind concentrați în centrele urbane. Acest dezechilibru duce la acces limitat la servicii medicale pentru o mare parte a populației, contribuind la rate de mortalitate mai ridicate în regiunile defavorizate.
În plus, infrastructura sanitară fragmentată îngreunează furnizarea serviciilor. Multe spitale sunt învechite, duc lipsă de echipamente esențiale și nu respectă standardele de siguranță europene. Deși PNRR și alte fonduri europene sunt destinate să rezolve o parte dintre aceste probleme, implementarea proiectelor de infrastructură de mare anvergură este lentă, fiind adesea împiedicată de birocrația excesivă și aplicarea incoerentă a politicilor.
O altă problemă critică este sistemul de rambursare și stabilire a prețurilor pentru medicamente, care, deși conceput pentru a asigura accesibilitatea, a generat consecințe neintenționate. Actualizările frecvente de preț și taxa clawback creează un mediu de piață instabil, descurajând companiile farmaceutice să introducă noi produse. Acest lucru afectează accesul pacienților la tratamente inovatoare și agravează lipsa de medicamente.
Oportunități pentru Reformă și Modernizare
În ciuda acestor provocări, există numeroase oportunități de reformă care ar putea transforma sectorul de sănătate din România. O nouă Lege a Sănătății ar putea aduce o actualizare necesară a cadrului legislativ, integrând practici moderne și abordând ineficiențele existente ale sistemului. În plus, implementarea cu succes a Strategiei Naționale de Sănătate 2023-2030 și a planurilor naționale asociate ar putea aduce îmbunătățiri semnificative în rezultatele pentru pacienți, în special în domenii precum îngrijirea oncologică și prevenirea bolilor transmisibile.
Disponibilitatea crescută a fondurilor europene reprezintă o altă oportunitate. Investițiile în sănătatea digitală, cum ar fi dezvoltarea dosarelor electronice de sănătate și a serviciilor de telemedicină, ar putea contribui la reducerea decalajului dintre asistența medicală rurală și cea urbană. Mai mult, un sistem reformat de stabilire a prețurilor și de rambursare ar putea atrage mai multe investiții farmaceutice, asigurând accesul pacienților români la cele mai noi terapii în timp util.
Concluzie
Sectorul de sănătate din România se află la o răscruce de drumuri. Țara a dezvoltat un cadru politic solid și a obținut finanțări substanțiale pentru a sprijini modernizarea sistemului de sănătate. Cu toate acestea, provocările persistente, precum deficitul de personal, infrastructura învechită și un sistem complex de rambursare, continuă să împiedice progresul. Abordând aceste probleme și valorificând oportunitățile oferite de fondurile europene, România are potențialul de a construi un sistem de sănătate mai rezilient, echitabil și eficient, care să răspundă nevoilor populației. Implementarea eficientă a Strategiei Naționale de Sănătate și adoptarea unei noi Legi a Sănătății vor fi esențiale pentru a direcționa sectorul către un viitor mai promițător.
Ai nevoie de o soluție mai inteligentă pentru a ține pasul cu legislația, a economisi timp și a nu rata nicio actualizare importantă? Descoperă Issue Monitoring.
