Ce s-ar întâmpla dacă ar ajunge Călin Georgescu președinte? Colegul nostru, Emilian (cel mai optimist dintre noi), a făcut un exercițiu de imaginație și a răspuns la această întrebare:
Scenariul pesimist cu Călin Georgescu Președinte ar presupune ca acesta să meargă în continuare pe linia ideilor sale, să încerce să le aducă la nivel de politică de stat, să se înconjoare de consilieri cu aceeași perspectivă. Cu un Guvern favorabil care ar merge pe aceeași direcție suveranistă, companiile străine ar fi afectate ca urmare a politicilor implementate, multe și-ar retrage activitatea și investițiile din țară. Asta ar duce la o situație economică foarte complicată, deoarece România s-a dezvoltat pe seama companiilor și investițiilor străine după aderarea la UE. Automat asta ar însemna pierderea multor locuri de muncă, șomaj imens, economie în colaps, emigrare masivă în Vest ca în anii 90, dispariția supermarket-urilor, a mall-urilor, a vieții moderne, produsele de care acum ne bucurăm din plin vor deveni raritate. Viața va fi exact ca în anii de după Revoluție când un televizor color îl luai pe comandă și asteptai câteva luni, iaurturi cu fructe și ciocolată Kinder aveam doar dacă ne trimitea vreo rudă din străinătate. Programul său de țară „Hrană, apă, energie” este irealist și nefezabil în actuală lume și sistem global comercial și economic, practic este o invitație la sărăcie. Deși puțin probabil, scenariul pesimist ar putea continua cu organizarea unu referendum pentru ieșirea din UE și NATO, aprobat de majoritatea alegătorilor. Oricum, Călin Georgescu va fi un lider marginalizat în organizațiile în care România este membru, având în vedere pozițiile sale în dezacord cu UE și NATO, precum și admirația exprimată deschis pentru Vladimir Putin. Pozițiile sale anti-democratice și în dezacord cu valorile și politicile europene ar putea determina suspendarea fondurilor europene, ceea ce ar agrava și mai tare situația. În concluzie, într-un asemenea scenariu ne-am întoarce la situația economică și sărăcia din anii 80 sau 90. Acest scenariu ar fi totuși puțin probabil, un Guvern extremist favorabil lui Georgescu nu are majoritate parlamentară, iar 70% din populație nu cred că ar susține ieșirea din NATO și UE.
Scenariul optimist cu Călin Georgescu Președinte ar însemna ca, odată ajuns în postura de șef de stat, acesta să renunțe la ideile sale nerealiste, uneori rupte de realitate, și să meargă pe linia pro euro-atlantică. Asta l-ar plasa, totuși, într-o poziție de inconsecvență cu el însuși sau chiar de impostură. Totuși, oamenii își schimbă ideile politice, sociale, economice pe măsură ce iau contact cu noi situații și experiențe. Călin Georgescu ar putea înțelege că ideile sale și programul său pentru o Românie suveranist-distributistă sunt nefezabile și ar putea reprezenta un experiment prea dur pentru cetățenii români, iar singura soluție este direcția vestică și apartenența la piața unică europeană și investițiile din exterior pentru dezvoltare economică. Pus în postura de Președinte, Georgescu ar putea înțelege că România este un membru important, atât în UE, cât și NATO și că nu este vorba doar de a sta în genunchi în fața altor state mai puternice. Sigur, avem nevoie de lideri puternici care să negocieze interesele României în cadrul alianțelor, dar trebui să ținem cont de faptul că țara noastră încă este în curs de dezvoltare, o dezvoltare care vine prin investiții din afară. Călin Georgescu ar putea fi un lider mai ferm sau un negociator mai bun la nivel de UE sau NATO, dar ar trebui să nu pună la îndoială nevoia apartenenței noastre la aceste blocuri. Pe de altă parte, tot în acest scenariu optimist, dacă Georgescu ar merge în continuare ca Președinte pe linia ideilor sale, în situația unui Guvern pro-euroatlantic cu care el ar fi în dezacord, ar fi izolat, atât la nivel național, cât și european, iar dacă ar deraia de la linia democratică ar putea chiar fi suspendat de Parlament și apoi demis prin referendum sau chiar pus sub acuzare pentru înaltă trădare. Situația ar fi salvată de faptul că România este republică semi-prezidențială și din acest punct de vedere există un control al Parlamentului asupra Președintelui.
Fiecare vot este important, dar un vot informat este cu atât mai important.
