Conversia acordurilor petroliere în acorduri de înmagazinare: Un posibil accelerator pentru dezvoltarea stocării subterane și a infrastructurii CCS

Pe scurt

Pe scurt

Săptămâna aceasta a fost înregistrată în Senat o nouă propunere legislativă care introduce posibilitatea conversiei acordurilor petroliere de exploatare în acorduri petroliere de înmagazinare subterană a gazelor naturale.

Inițiativa este semnată de parlamentari din USR, UDMR, AUR, PNL, PSD, SOS și Grupul Minorităților Naționale.

Proiectul propune conversia acordurilor petroliere existente la cererea titularului, fără parcurgerea procedurii de abandon și fără organizarea unui nou apel public de ofertă.

Măsura urmărește simplificarea reutilizării infrastructurii upstream existente și valorificarea zăcămintelor mature pentru activități de stocare.

Sunt vizați titularii de acorduri petroliere, operatorii din sectorul petrol și gaze, investitorii în infrastructură energetică și actorii interesați de dezvoltarea proiectelor de stocare geologică.

Ce se schimbă

Context procedural

Inițiativa legislativă urmărește eliminarea unor bariere administrative care pot împiedica reutilizarea infrastructurii existente de exploatare pentru activități de stocare subterană.

În prezent, conversia unui perimetru petrolier necesită abandonarea acordului existent și organizarea unui nou apel public de ofertă pentru acordarea unei licențe de înmagazinare, ceea ce poate întârzia reutilizarea unor zăcăminte mature sau epuizate.

Inițiativa apare într-un context mai larg în care dezvoltarea infrastructurii de captare și stocare a carbonului devine o componentă importantă a tranziției energetice europene.

Prin Net-Zero Industry Act, Uniunea Europeană a stabilit dezvoltarea unei capacități operaționale de injecție a CO₂ de 50 milioane tone anual până în 2030.

Actele de implementare adoptate ulterior repartizează contribuțiile între producătorii de petrol și gaze din statele membre. Conform acestor acte, producătorilor activi în România le revine o contribuție cumulată de aproximativ 10,25 milioane tone CO₂/an, ceea ce poziționează România printre statele cu cea mai mare contribuție la dezvoltarea capacităților europene de stocare geologică.

Conversia directă a acordurilor petroliere

Titularii acordurilor petroliere de exploatare pot solicita conversia acestora în acorduri petroliere de înmagazinare subterană a gazelor naturale.

Conversia se poate realiza fără parcurgerea procedurilor de abandon a acordului petrolier și fără organizarea unui nou apel public de ofertă pentru acordarea unei licențe.

Evaluări tehnice obligatorii

Conversia acordului este condiționată de evaluări tehnice și economice care să confirme viabilitatea utilizării perimetrului pentru activități de înmagazinare.

Autoritatea competentă analizează documentația depusă și aprobă conversia dacă sunt îndeplinite condițiile tehnice și de siguranță.

Reutilizarea infrastructurii existente

Inițiativa permite valorificarea infrastructurii upstream existente și a formațiunilor geologice exploatate anterior pentru activități de stocare.

Această abordare poate reduce costurile de dezvoltare și durata necesară pentru implementarea unor proiecte de stocare.

Impact

Pentru sectorul upstream

Simplificarea conversiei acordurilor petroliere poate permite valorificarea unor active mature și extinderea utilizării acestora pentru activități de stocare.

Operatorii existenți pot beneficia de un cadru procedural mai rapid pentru reutilizarea unor perimetre exploatate anterior, reducând durata și costurile asociate dezvoltării unor proiecte de stocare.

Această evoluție devine relevantă într-un context în care sectorul upstream din România intră într-o nouă etapă de dezvoltare, marcată de investiții offshore majore, inclusiv proiectul Neptun Deep.

Pentru dezvoltarea pieței CCS

În contextul obiectivelor stabilite prin Net-Zero Industry Act, dezvoltarea infrastructurii de stocare geologică devine o componentă esențială a tranziției energetice europene.

Contribuția alocată producătorilor din România, de aproximativ 10,25 milioane tone CO₂/an, implică necesitatea dezvoltării unor situri de stocare operaționale până la sfârșitul acestui deceniu.

Reutilizarea zăcămintelor mature și conversia unor perimetre existente pot deveni o opțiune relevantă pentru atingerea acestor obiective.

Posibile riscuri juridice și de reglementare

Eliminarea apelului public de ofertă

Conversia directă a acordurilor petroliere în acorduri de înmagazinare, fără organizarea unui nou apel public de ofertă, poate ridica întrebări privind accesul deschis la dezvoltarea unor situri de stocare.

În forma propusă, conversia se realizează la cererea titularului acordului existent, ceea ce poate limita accesul altor operatori interesați de dezvoltarea unor proiecte de stocare în aceleași structuri geologice.

Interacțiunea cu cadrul european CCS

Dezvoltarea proiectelor de stocare geologică este reglementată la nivel european prin Directive 2009/31/EC on the geological storage of carbon dioxide.

Directiva stabilește principii privind accesul la situri de stocare și dezvoltarea infrastructurii de transport CO₂. În cazul în care structuri geologice cu potențial pentru stocare sunt alocate direct titularilor acordurilor petroliere existente, pot apărea întrebări privind modul în care se asigură accesul altor operatori la aceste situri în viitoarea piață CCS.

Obligațiile NZIA și conversia perimetrelor

Actele de implementare ale Net-Zero Industry Act stabilesc obligații de dezvoltare a capacităților de injecție CO₂ pentru producătorii de petrol și gaze.

În situațiile în care un perimetru petrolier este convertit într-un sit de stocare sau transferat către un alt operator, pot apărea întrebări privind modul de alocare sau transfer al obligațiilor asociate dezvoltării capacităților de stocare.

Poziționarea regională a României

România dispune de o combinație de factori favorabili pentru dezvoltarea proiectelor CCS:

  • zăcăminte mature și structuri geologice potrivite pentru stocare
  • infrastructură upstream existent
  • experiență industrială în sectorul petrol și gaze
  • acces la zona offshore a Mării Negre

În combinație cu dezvoltarea proiectelor offshore, inclusiv Neptun Deep, aceste elemente pot permite dezvoltarea unei infrastructuri regionale de transport și stocare CO₂ în Europa Centrală și de Est.

De ce contează acum?

Adoptarea inițiativei legislative are loc într-un moment în care sectorul energetic românesc intră într-o etapă de investiții majore.

Dezvoltarea proiectelor offshore din Marea Neagră, inclusiv Neptun Deep, extinde infrastructura upstream și consolidează rolul României în producția regională de gaze naturale.

În paralel, noile obligații europene privind dezvoltarea capacităților de stocare a CO₂ transformă reutilizarea zăcămintelor mature într-un element strategic pentru sectorul energetic.

În acest context, eliminarea unor bariere administrative pentru conversia perimetrelor petroliere poate facilita dezvoltarea infrastructurii de stocare și poate contribui la poziționarea României în lanțul valoric emergent al transportului și stocării CO₂ în Europa Centrală și de Est.

Next Steps

Propunerea legislativă se află în procedură parlamentară.

Inițiativa urmează să fie analizată în comisiile de specialitate, înainte de adoptarea unui raport și vot în plen.

Evoluția proiectului va fi relevantă pentru operatorii din sectorul petrol și gaze, dezvoltatorii de infrastructură energetică și actorii industriali interesați de dezvoltarea proiectelor de captare și stocare a carbonului.