Articol scris de Cezar Petrescu, expert Politici Publice @Issue Monitoring
Multiplele crize care au lovit Europa în ultimii ani au condus la ample nemulțumiri populare datorate modului în care partidele centriste (cunoscute și sub denumirea de partide mainstream) aflate la putere au gestionat această situație. La fel ca în anii ’20 – ’30 ai secolului trecut, valurile de nemulțumiri sunt exploatate cu relativ succes de partidele extremiste, în special cele de extremă-dreaptă. În cadrul acestui articol vom încerca să suprindem „relația electorală” care se regăsește la momentul actual între partidele politice aflate la guvernare în ultimii ani și repezentanții extremei drepte și cum acest lucru poate influența alegerile din România și UE în 2024.
Unde ne aflăm în prezent? Cazul României
În noiembrie 2021, PNL, PSD și UDMR au format „Coaliția Națională pentru România”, o alianță politică care avea ca scop securizarea puterii pentru cele trei partide politice până la alegerile generale din 2024. Cum era de așteptat, UDMR s-a dovedit un partener prea mic pentru „greii” PSD și PNL, reprezentanții comunității maghiare fiind nevoiți să părăsească Coaliția în Iunie 2023. PNL și PSD s-au bucurat în continuare de o majoritate de peste 60% în Parlament, cât și de un Guvern format exclusiv doar din membrii acestor partide politice. Inclusiv Președintele Klaus Iohannis este parte activă a alianței, ceea ce înseamnă că PNL și PSD dețin puterea în principalele instituții democrațice ale statului, detaliu important în contextul algerilor de anul acesta. Opoziția, care obișnuia să fie condusă fie de PNL, fie de PSD, în funcție de cum se realiza rocada la guvernare, a devenit în prezent slăbită și cu putere mică de negociere. Sondajele electorale ne indică AUR ca partidul care se bucură de cel mai mare sprijin electoral dintre actualele partide aflate în opoziție, ocupând locul 3 sau chiar locul 2 în sondaje, în spatele celor de la PSD și aproape la egalitate cu PNL.
„Simbioza” dintre centriști și extremiști
Creșterea succesivă a taxelor (OG 16/2022, Legea 296/2023), inflația ridicată, salarile mici comparativ cu restul membrilor UE și, implicit, degradarea nivelului de trai al românilor au condus la amplificarea nemulțumirilor populatiei și creșterea neîncrederii fată de cele două partide aflate acum la guvernare. Cum era de așteptat, acest climat s-a dovedit prielnic pentru AUR, reprezentantul principal al extremei-dreapte în România. Cotat în sondajele electorale din ultimul cu aproximativ 20% din totalul de voturi, acest partid pare să reprezinte o amențare pentru PNL și PSD, în contextul alegerilor din 2024. Însă cât de adevărată este această amenințare pentru actuala alianță politica aflată la putere?
Dacă ne întoarcem în urmă cu 24 de ani, ne amintim că românii au mai fost puși în fața unei alegeri complicate. Cei doi candidați pentru funcția de președinte al româniei erau Corneliu Vadim-Tudor, care promitea că „țara va fi condusă cu mitraliera”, iar de cealaltă parte pe Ion Iliescu, tatăl politic al PSD-ului de astăzi. Deși Ion Iliescu nu se bucura la acel moment de simpatia alegătorilor, românii l-au ales pe acesta în defavoarea lui Vadim Tudor, principalul motiv fiind dorința acestora de a păstra fragila democrație câștigată în 1989, cât și temerea că Vadim va îndepărta România de la aderarea sa la structurile euroatlantice.
Revenind în prezent, observăm, atât în Europa cât și în România, un soi de „simbioză electorală” între partidele politice centriste și partidele de extremă-dreaptă. Partidele aflate acum la guvernare profită de frica majorității electoratului cu privire la modul în care ar arăta o viitoare guvernare asigurată de extremiști. De cealaltă parte, partidele extremiste profită de lipsa de soluții viabile ale clasei politice și detașarea acesteia tot mai mare de realitatea în care trăiesc oamenii de rând, asigurându-și în acest fel baza electorală necesară pentru a ocupa locuri în Parlament, alte instituții centrale ale staului sau poziții importante în cadrul administrației locale. Astfel, tactica electorală pe care se bazează partidele mainstream poate fi sumarizată în „trebuie să ne alegeți pe noi, pentru că noi nu suntem extremiști ca ceilalți”, abordare care nu poate reprezenta decât o amențare directă la adresa democraţiei, încurajând tranziția către un regim autoritar în viitorul apropiat.
De ce este periculoasă o astfel de strategie?
Partidele aflate în prezent la guvernare vor căuta să-și securizeze cu orice preț prezența la guvernare, fără a întreprinde reformele sociale sau economice necesare creșterii niveluli de trai și înlăturării nemulțumirilor electoratului. În schimb, liderii politici se vor orinta spre ideile promovate deja de câțiva ani pe partidele extremiste, încurajând accelerarea procesului de radicalizare și polarizare a societății. Vom lua ca exemplu Franța, unde Parlamentul a votat în decembrie 2023 o nouă lege care prevede înăsprirea politicii de imigrație. Actul normativ a fost susținut atât de partidul centrist Renaissance al președintelui Emmanuel Macron, cât și de partidul Front national (FN) de extremă dreapta al lui Marine Le Pen, deși cele două formațiuni se declară adversari ideologici înfocați. Reamintim că o astfel de abordare a centriștilor, în special din Europa Occidentală, se află în contradicție cu poziția pe care o aveau la începutul Crizei refugiaţilor din 2015.
Concluzii
După cum am observat, actualele partide aflate la guvernare își bazează strategia electorală pe frica majorității alegătorilor, puși astfel în fața unei alegeri ingrate: (1) fie să aleagă conservarea actualului status-quo, fără a avea garanția că va exista cu adevărat o schimbare în bine în viitor, fie (2) să meargă pe mâna partidelor extremiste, care promit soluții radicale pentru actualele probleme ale societății. Ultima variantă ar conduce ireversibil la instaurarea unor regimuri autoritare, fapt care cu sine poate atrage dispariția drepturilor și libertăților de care încă ne mai bucurăm în prezent. În această logică, observăm cum este încurajată radicalizarea mediului politic, cât și a societății, în ansamblu. Nevoiți să aleagă constant răul cel mai mic, alegătorii se pot orienta în număr din ce în ce mai mare către extreme, tendință care apare în special în perioadele de declin economic, precum cea prin care trecem acum. De cealaltă parte, partidele politice, care până nu demult au contribuit la apărarea democraţiei, se vor inspira din ideile promovate de partidele extremiste, o mișcare care le-ar mări baza electorală și care le-ar asigura șanse mari pentru încă un mandat. Asistăm astfel la exploatarea cu success a principalului punct slab al democrației: vulnerabilitatea la populiști/demagogi, aspect de care profită o bună parte a liderilor politici ai momentului.
