George Simion, liderul partidului AUR și candidat la alegerile prezidențiale, este o figură controversată pe scena politică românească. Deși unele sondaje îl plasează pe locul doi, candidatura sa este marcată de controverse privind trecutul său activist, acțiunile naționalist-suveraniste și lipsa de experiență politică concretă. Acest articol analizează parcursul său politic, provocările și șansele pe care le are în cursa pentru președinția României.
GEORGE SIMION. Desemnat candidat la alegerile prezidențiale din partea AUR, partidul pe care îl conduce, George Simion este cotat cu a doua șansă în primul tur al alegerilor conform unor sondaje, în timp ce în altele îl clasează pe pozițiile 3-5. Acesta s-ar putea situa, cel mai probabil, în jurul scorului partidului de la alegerile europarlamentare, în jur de 15% din voturile alegătorilor, dar candidatura Dianei Șoșoacă ar putea rupe o parte din voturile pentru George Simion, având în vedere că ambii candidați vizează segmentul naționalist-suveranist.
Născut în 1986, George Simion a absolvit în anul 2008 Facultatea de Administraţie şi Afaceri la Universitatea din Bucureşti, iar în anul 2010 a terminat un program de masterat în cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, având ca temă de cercetare „Crimele comunismului” . Acesta începe să apară în viața publică încă de acum 15 ani ca activist civic, când protestează împotriva lui Ion Iliescu și a altor membri PSD, numindu-i „comuniști”, făcând parte la acea vreme din gruparea „Noii Golani”, care se dorea a fi o continuare a mişcării de stradă din 1990. Tot în acea perioadă, George Simion a fost implicat în diverse acţiuni, militând pentru Unirea Republicii Moldova cu România și făcând cunoscut mesajul „Basarabia e România”. În anul 2011 înfiinţează Platforma Unionistă Acţiunea 2012, compusă din peste 30 de organizaţii nonguvernamentale şi grupuri de iniţiativă, care militează pentru unirea celor două state. Până în anul 2019 a fost implicat în diverse proiecte, manifestări și acțiuni unioniste, perioadă în care a fost expulzat de câteva ori din Republica Moldova, iar în octombrie 2018 a fost declarat persona-non grata și a primit interdicție pentru cinci ani de a intra în țata vecină. În anul 2019, George Simion candidează independent la alegerile parlamentare, dar nu reușește să câștige un loc în Parlamentul European, iar în același an înființează partidul Alianţa pentru Unirea Românilor (AUR), partid care accede în Parlamentul României la alegerile din 2020 fiind votat de aproximativ 10% din alegători. Din decembrie 2020, George Simion este deputat în Parlamentul României, iar în 2022 este reales președinte al AUR. Conform CV-ului său, George Simion a fost director marketing la Ideal Proiect Arhitecture & Design în perioada 2012-2020, neexistând alte detalii despre activitatea sa pe această poziție, el fiind cunoscut pentru acțiunile sale unioniste și, recent, pentru activitatea sa politică.
La fel ca și în cazurile celorlalți candidați, există anumite controverse privind viața și activitatea lui George Simion, acesta fiind legat încă din tinerețe de diverse manifestări agresive în calitate de lider de galerie. De altfel, există anumite incertitudini privind finanțarea sa și a organizațiilor conduse în perioada în care milita pentru Unirea Moldovei cu România, iar interdicția sa în Republica Moldova în 2018, prelungită pentru încă cinci ani în 2023, este legată de anumite acțiuni de destabilizarea ale statului de peste Prut, conform unor declarații ale autorităților moldovene. De asemenea, un fost ministru al Apărării din Republica Moldova a declarat că George Simion ar avea legături cu FSB (Serviciul Federal de Securitate din Rusia) și că în 2011 acesta chiar a avut o întrevedere la Cernăuți cu un reprezentant FSB. Autoritățile din Republica Moldova l-au monitorizat pe George Simion pe parcursul anilor, iar presupusele sale legături cu FSB și încercările de destabilizare au stat la baza expulzării sale din statul vecin. Mai mult, fostul ministru moldovean mai afirma că scopul lui George Simion era să compromită mișcarea unionistă, transformând-o într-una extremistă. Activitatea în Parlament a lui George Simion a fost marcată mai mult de scandaluri, incitare, agresiune fizică, fiind cunoscute episoadele în care acesta, precum și alți colegi de partid, au provocat conflicte în Parlament. De altfel, există multe semne de întrebare și legate de finanțarea AUR, presa legând partidul de moguli media cu condamnări penale, oameni de afaceri, servicii secrete.
Deși unele sondaje îl plasează pe George Simion pe locul al doilea în primul tur al alegerilor, este greu de crezut că acesta ar putea lua mai multe voturi decât Marcel Ciolacu sau Mircea Geoană, iar din aceeași zonă politică ar putea candida și Diana Șoșoacă și Cristian Terheș care ar putea să rupă o bună parte din voturile electoratului nationalist-suveranist. De altfel, nici experiența nu îl ajută pe George Simion, activitatea sa s-a concentrat mai mult pe mesaje populiste, fără a ține cont de situația politică sau de a avea soluții economice concrete. Electoratul său va fi mereu reprezentat de un segment fix al populației care se entuziasmează la mesajele nationalist-suveraniste specifice mai degrabă începutului de sec. XX, fără a cunoaște sau a ține cont de situația politică actuală sau de apartenența României la organizații internaționale. În actuala campanie, George Simion își promovează un plan de țară prin care propune, printre altele, locuințe la prețul de 35 mii euro pentru toți cetățenii români, lucru contestat de oponenții politici, precum și de economiști, soluția propusă de AUR de acordare de credite bancare fără dobândă sau vânzarea de locuințe de către dezvoltatori fără adaos comercial fiind nefezabilă.
CONCLUZII. Așa cum am precizat la începutul acestei serii de articole destinate candidaților la alegerile prezidențiale, alegerile din acest an sunt cele mai complicate și delicate din ultimii 20 ani, având în vedere situația politică și economică de la nivel national, dar și european. Contextul european este destul de dificil după pandemia din anii trecuți care a schimbat mult atât populația, cât și mediul politic, valurile de imigranți ilegali care au declanșat o criză mai ales în vestul Europei, dar și războiul din Ucraina care a schimbat mediul economic.
Deși Marcel Ciolacu și Nicolae Ciucă sunt candidații și liderii celor două partide mari tradiționale, iar Mircea Geoană este un om politic cu experiență și a deținut funcția de secretar general adjunct la NATO, este greu de preconizat cine dintre candidați vor accede în turul doi al alegerilor, calculele în acest moment fiind complicate.
Chiar dacă Elena Lasconi și George Simion sunt canidați „antisistem”, șansele lor de a accede în turul doi sau de a câștiga sunt reduse, partidele din care fac parte având un procent mic la ultimele alegeri. În ultimii 20 de ani, favoriți erau candidații PSD sau PD-L/PNL, candidatul PSD câștigând mereu primul tur, dar fiind mereu învins de candidatul de dreapta în al doilea tur.
În acest an intrarea în alegeri a lui Mircea Geoană, dar și scăderea în popularitate a partidelor mari după guvernarea din ultima perioadă, dă peste cap aceste mecanism care a funcționat în ultimele două decenii. Totuși o bătălie în turul doi între Mircea Geoană și Marcel Ciolacu l-ar avantaja pe primul data fiind poziționarea sa ca independent și experiența sa net superioară, o confruntare între Nicolae Ciucă și Marcel Ciolacu l-ar avantaja pe Ciucă având în vedere mobilizarea electoratului de dreapta în turul doi împotriva candidatului PSD, iar o confruntare între Mircea Geoană și Nicolae Ciucă l-ar avantaja pe Mircea Geoană prin prisma experienței sale și funcției deținute la NATO, dar l-ar avantaja și pe Nicolae Ciucă ținând cont de trecutul în PSD al lui Mircea Geoană.
În pofida tuturor controverselor din jurul candidaților, mai mult sau mai puțin adevărate, România are nevoie în contextul actual politic și economic de un viitor Președinte cu experiență politică, cunoscut pe plan international, pro-european și pro-NATO, implicat și capabil de gestiona relația cu Guvernul indiferent de culoarea politică a miniștrilor.
