Pe scurt
MEP Niels Fuglsang a publicat proiectul de raport al Parlamentului European privind propunerea de directivă pentru accelerarea procedurilor de autorizare a proiectelor de energie regenerabilă, rețele electrice, stocare și infrastructură asociată din cadrul European Grids Package.
Raportul susține accelerarea autorizării prin termene mai scurte, utilizarea aprobării tacite, extinderea conceptului de overriding public interest și simplificarea evaluărilor pentru proiectele cu impact redus asupra mediului.
În paralel, textul introduce obligații privind digitalizarea procedurilor, racordarea la rețea, utilizarea soluțiilor non-wire, implicarea comunităților locale și capacitatea administrativă necesară pentru implementarea accelerată a proiectelor energetice.
Ce se schimbă
Proiectul de raport a fost publicat în cadrul procedurii legislative ordinare privind propunerea de directivă pentru modificarea Directivelor RED III, Electricity Market Directive și Hydrogen & Gas Market Directive în vederea accelerării procedurilor de autorizare.
Dosarul face parte din European Grids Package și urmărește reducerea duratei de autorizare pentru proiectele de energie regenerabilă, infrastructura de transport și distribuție a energiei electrice, stocare și infrastructura de încărcare.
Raportul urmează să fie negociat în Comisia ITRE, iar forma finală a poziției Parlamentului poate suferi modificări prin amendamente suplimentare înaintea negocierilor interinstituționale cu Consiliul și Comisia.
Ce se schimbă concret
Principalele modificări relevante pentru operatorii de distribuție, operatorii de transport, dezvoltatori și autorități sunt:
- introducerea unor referiri la digital twins și modele digitale dinamice pentru evaluarea infrastructurii și accelerarea autorizării, inclusiv pentru modernizarea și optimizarea rețelelor electrice (Amendamentul 4, considerentul 7a);
- introducerea unui obiectiv de standardizare la nivel european pentru echipamentele-cheie de rețea, prin coordonare între Comisie, OSD, OTS și industrie, pentru interoperabilitate și proceduri de autorizare mai eficiente (Amendamentul 6, considerentul 8a);
- extinderea portalului digital unic astfel încât să acopere proiecte regenerabile, stocare, rețele și infrastructură de încărcare, cu rol de punct unic de intrare și coordonare între autorități și operatori de sistem (Amendamentul 27, Art. 16 alin. 3a);
- introducerea principiului „digital by default” pentru procedurile de autorizare, cu sisteme interoperabile și formate machine-readable, inclusiv interoperabilitate cu platformele operatorilor de sistem (Amendamentele 28-29, Art. 16 alin. 3a);
- consolidarea obligației operatorilor de sistem de a accepta racordarea unde există capacitate sau, în lipsa acesteia, de a propune racordări flexibile, puncte alternative de racordare ori termene alternative, refuzul devenind ultima opțiune (Amendamentele 33-36, Art. 17 alin. 2-3);
- limitarea aprobării tacite pentru racordare la instalațiile care au deja o conexiune existentă la rețeaua de distribuție și care nu depășesc capacitatea disponibilă, cu posibilitatea unei prelungiri limitate în circumstanțe extraordinare (Amendamentul 37, Art. 17 alin. 4);
- introducerea definiției pentru non-wire solutions, incluzând tehnologii de optimizare a rețelei, soluții digitale și alte resurse care pot reduce nevoia de extindere fizică a infrastructurii (Amendamentul 17, Art. 2 pct. 10fa);
- introducerea expresă a principiului energy efficiency first în planificarea rețelelor, prin evaluarea soluțiilor non-wire, grid-enhancing technologies, reconductoring și storage înaintea extinderii fizice a rețelei (Amendamentele 15, 47 și 48, considerentul 27a și Art. 40a alin. 2a și 4);
- obligația statelor membre de a identifica lipsurile de personal și capacitate administrativă în autoritățile implicate în planificarea și autorizarea rețelelor electrice, inclusiv la nivel național, regional și local (Amendamentele 12 și 39, considerentul 16a și Art. 8 alin. 2);
- posibilitatea introducerii unor mecanisme de finanțare dedicate capacității administrative pentru autorizare, inclusiv prin contribuții ale dezvoltatorilor sau operatorilor de transport și distribuție, fără transferarea costurilor către consumatorii finali (Amendamentul 42, Art. 8 alin. 2);
- reducerea termenului de transpunere a directivei de la doi ani la un an de la adoptare, ceea ce ar accelera obligațiile naționale de modificare a legislației și procedurilor administrative (Amendamentul 53, Art. 4 alin. 1).
Impact
Impactul principal este asupra vitezei de autorizare și asupra modului în care operatorii de sistem și administrațiile naționale gestionează dezvoltarea infrastructurii energetice.
Pentru OSD și OTS, raportul prevede utilizarea mai eficientă a infrastructurii. Soluțiile non-wire, flexibilitatea, reconductoring-ul și tehnologiile de optimizare a rețelei sunt integrate mai explicit în logica planificării.
Raportul este relevant și pentru racordare. Astfel, operatorii de sistem ar urma să fie obligați să propună alternative înaintea refuzului unei cereri, inclusiv racordări flexibile sau puncte alternative de conexiune. În practică, asta poate crește presiunea asupra operatorilor privind transparența capacității disponibile și justificarea refuzurilor.
Pentru administrațiile naționale, dosarul introduce presiune directă asupra digitalizării și capacității instituționale. Raportul tratează lipsa personalului și procedurile administrative fragmentate drept obstacole structurale pentru electrificare și dezvoltarea infrastructurii energetice.
Pentru dezvoltatori, dosarul urmărește reducerea întârzierilor administrative și accelerarea procesului de autorizare. În paralel însă, raportul introduce obligații mai puternice privind implicarea comunităților locale și mecanismele de benefit-sharing.
Reducerea termenului de transpunere de la doi ani la un an este de asemenea relevantă deoarece poate accelera semnificativ presiunea asupra statelor membre pentru adaptarea legislației naționale și reorganizarea procedurilor administrative.
Unghi pentru România
Pentru România, partea relevantă este dacă administrația și operatorii pot susține efectiv logica accelerată propusă la nivel european.
Problema devine capacitatea instituțională de a procesa rapid proiecte de rețea, stocare și regenerabile într-un sistem deja afectat de congestii, întârzieri administrative și presiune mare pe racordare.
Raportul este relevant și pentru discuțiile privind ATR-urile și capacitatea disponibilă în rețea. Obligația operatorilor de a propune soluții alternative înainte de refuz poate deveni importantă într-un context în care accesul la rețea este tot mai tensionat.
În paralel, accentul pus pe flexibilitate, soluții non-wire, digitalizare și optimizarea infrastructurii existente confirmă că discuția europeană începe să se mute dincolo de simpla extindere fizică a rețelei.
Reducerea termenului de transpunere poate deveni relevantă și pentru România din perspectiva ritmului de implementare administrativă. Dacă termenul de un an rămâne în forma finală, presiunea asupra autorităților și operatorilor pentru adaptarea procedurilor poate crește semnificativ.
De ce contează acum?
Contează acum pentru că Parlamentul începe să își contureze poziția pe un dosar care poate influența direct viteza de autorizare a infrastructurii energetice europene în următorii ani.
Pentru România, tema este relevantă în contextul presiunii asupra rețelelor, al problemelor de racordare și al nevoii de integrare rapidă a noilor capacități regenerabile și de stocare.
Next Steps
Proiectul de raport urmează să fie discutat și modificat în Parlamentul European înaintea negocierilor cu Consiliul.
Pentru monitorizare, merită urmărite în special:
- obligațiile operatorilor de sistem privind oferirea de soluții alternative de racordare înaintea refuzului;
- extinderea utilizării aprobării tacite și a overriding public interest;
- obligațiile privind digitalizarea procedurilor de autorizare;
- reducerea termenului de transpunere de la doi ani la un an;
- mecanismele privind capacitatea administrativă și finanțarea autorităților implicate în autorizare.
