Autor: Emilian Aignătoaei, Analist Politici Publice @Issue Monitoring
Probabil de multe ori ne-am întrebat care este rolul fiecărei instituții în stat, cum funcționează și ce atribuții au acestea, de ce puterea politică în România este organizată astfel. Conform sondajelor, cultura politică se situează la un nivel destul de redus, cea mai mare parte a cetățenilor neavând cunoștințe despre funcționarea și atribuțiile instituțiilor politice, doctrine politice sau activitatea de legiferare.
Conform Constituției, în România, Statul se organizează potrivit principiului separației și echilibrului puterilor: executivă, legislativă și judecătorească, în cadrul democrației constituționale. Separația puterilor în stat este un principiu politic care a fost creat și folosit de gânditorul francez Montesquieu în perioada iluminismului, iar astăzi constituie modelul de Guvernare a tuturor statelor democratice din lume. În România aceste trei puteri în stat sunt reprezentate de o autoritate sau instituție publică cu anumite atribuții, respectiv:
- Puterea executivă este reprezentată de Guvern și Președinte.
- Guvernul este organul executiv al României care asigură realizarea politicii interne și externe a României și exercită conducerea generală a administrației publice centrale. Guvernul este alcătuit din prim-ministru, miniștri și alți membri.
- Președintele prin poziția sa reprezintă statul român și este garantul independenței naționale, al unității și al integrității teritoriale a țării și veghează la respectarea Constituției și la buna funcționare a autorităților publice. Printre atribuțiile sale se numără și desemnarea unui candidat pentru funcția de prim-ministru, încheierea tratatelor internaționale, conducerea Consiliului Suprem de Apărare a Țării și, nu în ultimul rând, promulgarea legilor adoptate de Parlament.
- Puterea legislativă este reprezentată de Parlament care este forul reprezentativ suprem al României, reprezentând unica autoritate legiuitoare a țării.
- Puterea judecătorească este reprezentată de Înalta Curte de Casație și Justiție și celelalte instanțe judecătorești (tribunale, judecătorii și curți de apel), actul justiției fiind imparțial și egal pentru toți cetățenii, iar judecătorii fiind independenți și supunându-se doar legii.
Parlamentul – organizare și funcționare
În acest articol vom încerca să explicăm pe scurt și în termeni cât mai simpli cum este organizat Parlamentul, care sunt atribuțiile acestuia și cum funcționează acesta for legislativ.
În primul rând, trebuie să știm că membrii Parlamentului sunt aleși prin vot universal, egal, direct, secret și liber exprimat, pentru un mandat de patru ani. Alegerile parlamentare sunt organizate printr-un sistem de reprezentare proporțională cu vot în colegii uninominale din cele 42 de circumscripții electorale, corespunzătoare celor 41 de județe și Municipiul București.
Ca în majoritatea democrațiilor, Parlamentul din România este bicameral, cele două camere fiind reprezentate de Senat și Camera Deputaților. O propunere de transformare a Parlamentului într-unul unicameral a avut loc în 2009 când, în cadrul unui referendum național organizat odată cu alegerile prezidențiale, cetățenii s-au exprimat în favoarea unui Parlament unicameral cu 300 de parlamentari. Rezultatul referendumului nu a fost implementat nici până astăzi, deoarece acest lucru ar însemna modificarea constituției, iar majoritatea parlamentară s-a modificat de atunci și nu a considerat oportună această schimbare.
În prezent, Parlamentul este compus din 466 de membri: 330 de deputați, respectiv 136 de senatori. Pe parcursul celor patru ani de mandat, parlamentarii se întrunesc anual în două sesiuni ordinare, prima sesiune începe în luna februarie și se încheie la finalul lunii iunie, iar cea de-a doua sesiune se desfășoară pe parcursul lunilor septembrie-decembrie. Lunile ianuarie, iulie și august sunt luni de vacanță parlamentară, dar în această perioadă pot fi convocate și anumite sesiuni extraordinare, un astfel de exemplu fiind lunile iulie și august din 2020 când Parlamentul s-a convocat pentru a putea gestiona situația pandemiei de Covid. Fiecare dintre cele două camere este condusă de un președinte care, de obicei, conduce ședințele de plen. Atât Senatul, cât și Camera Deputaților funcționează după Regulamente de organizare și funcționare.
Structuri parlamentare
- Grupurile parlamentare
Fiecare cameră a Parlamentului se constituie din grupuri parlamentare formate din membrii partidelor care au trecut pragul electoral de 5% și au intrat în Parlament, precum și din grupul minorităților și cel al deputaților neafiliați. Fiecare grup parlamentar este condus de un lider, vicelideri, secretar, fiecare grup fiind compus din minim 10 membri. Liderii grupurilor parlamentare formează un comitet care are printre atribuții aprobarea ordinii de zi a ședințelor de plen, precum și eventuale modificări aduse acesteia.
- Biroul permanent
Birourile Permanente ale celor două camere parlamentare sunt conduse de președinții acestora care, în activitatea lor sunt ajutați de vicepreședinți, secretari și chestori. Printre atribuțiile acestor structuri se numără: propunerea datei de începere și încheiere a sesiunilor parlamentare, solicitarea convocării sesiunilor extraordinare, hotărăsc rolul de primă cameră sesizată a uneia dintre cele două camere în cazul propunerilor legislative inițiate de parlamentari, întocmesc proiectul ordinii de zi a ședințelor de plen și programul de lucru al acestora.
- Comisiile parlamentare
Cele mai importante structuri parlamentare sunt comisiile care examinează proiectele de legi, propunerile legislative, proiectele de hotărâri ale Camerei Deputaților, avizele și amendamentele, în vederea elaborării rapoartelor sau avizelor. Comisiile se aleg de regulă, pe întreaga durată a legislaturii. Constituirea de noi comisii permanente, desființarea de comisii sau modificarea domeniilor de activitate se pot face la începutul fiecărei sesiuni ordinare. În prezent, atât în cadrul Senatului, cât și în camera Deputaților funcționează câte 25 de comisii permanente care sunt specializate pe diverse domenii, cele mai importante roluri revenind comisiilor cu atribuții în domeniul economic, bugetar-fiscal, industrie, muncă sau energie. La fel ca celelalte structuri parlamentare, comisiilor sunt conduse de un președinte, vicepreședinte și secretar.
Parlament – atribuții în procesul de legiferare
După ce am prezentat structurile parlamentare și rolul fiecăreia, vom încerca să expunem pe scurt traseul unui act normativ în procesul de dezbatere parlamentar pentru a avea o perspectivă mai largă asupra atribuțiilor Parlamentului. Proiectele de lege pentru aprobarea ordonanțelor emise de Guvern, proiectele de lege emise tot de Guvern, precum și propunerile legislative inițiate de parlamentari urmează un traseu legislativ în Parlament pentru a da posibilitatea amendării acestora față de forma inițială. Primele două tipuri de acte sunt aprobate în prealabil de Guvern, apoi înregistrate pentru dezbatere la prima cameră sesizată a Parlamentului.
Prima cameră sesizată poate fi Senatul, dar și Camera Deputaților în funcție de caracterul legii, și anume ordinară, organică sau constituțională. În majoritatea cazurilor primul for de dezbatere este Senatul, iar forul decizional Camera Deputaților. Potrivit Constituției, Camera Deputaților are rol de prim for sesizat în cazul proiectelor legislative pentru ratificarea tratatelor și acordurilor internaționale, precum și în cazul proiectelor pentru unele legi organice.
În cadrul celor două camere parlamentare, proiectele de lege și propunerile legislative sunt trimise pentru avizare și pentru raport la comisiile de specialitate care au posibilitatea să aducă amendamente. Votul decisiv este al comisiei sau comisiilor raportoare care propun plenului adoptarea sau respingerea proiectului de lege. În cadrul dezbaterii din plen senatorii și deputații votează amendamentele propuse de comisiile raportoare, având din nou posibilitatea modificării acestora prin retrimiterea proiectului la comisii pentru emiterea unui raport suplimentar, situație întâlnită în mod constant, la fiecare dezbatere de plen existând cazul retrimiterii la comisii a cel puțin unui proiect de lege.
Votul negativ
Situații mai rare pot fi întâlnite atunci când un proiect legislativ primește un vot negativ din partea primei camere sesizate, urmând ca a doua cameră să „corecteze” proiectul, aducând amendamente și dându-i un vot de adoptare. O situație la fel de rară poate fi întâlnită atunci când prima cameră acordă un vot de adoptare unui proiect de lege, iar camera decizională acordă un vot de respingere, considerând că adoptarea proiectului nu mai este oportună. În majoritatea cazurilor, voturile sunt identice atât la Senat, cât și la Camera Deputaților.
În cazul în care camera decizională acord un vot negativ, proiectul este respins definitiv, iar procesul legislativ este încheiat. Dacă acordă un vot de adoptare, proiectul este trimis mai departe Președintelui pentru promulgare, existând și în această situație posibilitatea modificării acestuia prin atacarea la Curtea Constituțională denumită în termeni de specialitate „sesizare de neconstituționalitate” sau prin retrimiterea proiectului de către Președinte la Parlament pentru reluarea procesului de dezbatere în cele două camere.
Concluzie
Putem concluziona că alegerea Parlamentului este poate cel mai important proces electoral, având în vedere că majoritatea parlamentară decide votul asupra legilor cu impact atât în viața cetățenilor, cât și în mediul economic și, totodată, partidul sau coaliția majoritară de regulă formează Guvernul care elaborează politicile publice.
