Definirea consumatorului sau a clientului vulnerabil a devenit o prioritate pentru Statele Membre ale Uniunii Europene, țările fiind preocupate de identificarea unor politici publice care să poată facilita accesul la resurse persoanelor care se află la marginea excluderii sociale. În acest articol ne vom uita la cadrul legislativ care definește și ajută la încadrarea persoanelor ce pot fi considerate consumatori vulnerabili.
Venitul brut al consumatorului vulnerabil
Conform Legii nr. 6/2020 a bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2020, câștigul salarial mediu brut utilizat pentru stabilirea bugetului este în valoare de 5.429 lei. Astfel, consumatorii vulnerabili sunt persoanele care au un venit sub cel menționat în această lege. Cu toate acestea, la nivelul Uniunii Europene există mai multe caracteristici care definesc categoriile de consumatori vulnerabili in domeniul energiei electrice si al gazelor naturale. Avem astfel caracteristici socio-culturale printre care se numără vârsta și starea de sănătate, dar și caracteristici conjucturale precum alcătuirea unei familii monoparentale, persoană care beneficiază de ajutor de somaj sau de alte mijloace de protecție socială.
Legislația primară în definirea consumatorului vulnerabil
În România, Legea nr. 123/2012 a energiei electrice și a gazelor naturale, cu modificările și completările ulterioare, definește consumatorul vulnerabil ca fiind un client casnic care se află, din motive de vârstă, sănătate sau venituri reduse, în risc de marginalizare socială și care beneficiază de alte măsuri de protecție socială. Cu toate acestea, Legea 123/2012 nu oferă informații cu privire la ce instituție este responsabilă pentru identificarea acestui consumator vulnerabil – Ministerul Energiei este responsabil cu realizarea planului național de acțiune în colaborare cu Ministerul Muncii, iar ANRE stabilește facilitățile acordate clienților vulnerabili precum și numărul acestora.
Avem astfel în legislația primară regăsim trimiteri directe către elaborarea planurilor naționale de acțiune. Cele mai importante acte care pot conferi cadrul pentru viitoare propuneri legislative în vederea definirii consumatorului vulnerabil sunt Planul Național Integrat în Domeniul Energiei și al Schimbărilor Climatice și Proiectul Strategiei Energetice a României 2019-2030, cu perspectiva anului 2050. Din păcate, ambele proiecte sunt blocate în etapa de dezbatere publică în ministerele de resort fără semne de a fi finalizate în viitorul apropiat.
Proiecte de acte normative care modifică cadrul legislativ actual
Definirea clară a consumatorului vulnerabil este esențială pentru elaborarea unor politici sustenabile de sprijin a acestei categorii de clienți. În februarie ministrul energiei și al economiei promitea că demersurile legislative pentru definirea consumatorului vulnerabil vor fi finalizate până la finalul anului. Cu toate acestea, monitorizarea propunerilor legislative care vizează modificarea sau completarea legii 123/2012 nu indică vreo intenție de a clarifica definiția consumatorului vulnerabil, iar proiectele de acte normative sunt blocate în diverse stadi din procedura legislativă.
În lipsa identificării consumatorilor vulnerabili care trebuie să beneficieze de susținere pentru a-și asigura siguranța energetică, plafonarea generală a prețurilor la gaze naturale și la energie electrică are efecte negative atât asupra industriei cât și asupra statului Român, blocând procesul de liberalizare a pieței energetice. Avem un astfel de exemplu în Ordonanța de Urgență nr. 114/2018 care implementa un preț subvenționat atât pentru gazele naturale cât și pentru energia electrică.
Mai mult decât atât, în contextul crizei generate de noul Coronavirus, reprezenanți ai PSD au votat propunerea legislativă Pl-x 130/2020 care prevede ca Guvernul României să definească până la data de 01.05.2020 consumatorul vulnerabil și să elaboreze și să pună în funcțiune o schemă de ajutor pentru aceștia – așa cum este prevăzut de Directiva 2019/944/UE. Cu toate că acest proiect a fost aprobat într-o săptămână de la înregistrarea la Senat, acesta a fost atacat la Curtea Constituțională de un grup de parlamentari PNL, prelungind astfel procedura legislativă.
Concluzie
Fie că vorbim despre starea de urgență sau nu, definirea consumatorului vulnerabil pare că se află momentan doar teoretic pe lista priorităților Guvernului României. Cu toate acestea, definirea clientului vulnerabil este esențială pentru a putea concepe politici de protecție socială care să susțină consumatorii fără a impacta negativ industria energetică din România.
